admin Cu toții ne bucurăm de praznicul Înălțării dar cu siguranță puțini știm despre amprenta piciorului Mîntuitorului de pe muntele Eleon dar și de faptul că mai există un loc în care se păstrează talpa Mântuitorului impregnată în piatră (în Delta Nilului există o localitate care se numește chiar Pekha Iisous (Pasul lui Iisus) unde se află o piatră cu urma piciorușului Copilului Iisus; localitatea se mai numește Sakha).
[dar mai multe despre Egipt și Sakha gasiti pe blogul Miriamturism]
Locul Înălțării Mântuitorului este Muntele Eleon sau Muntele Măslinilor
(la baza căruia se află Grădina Ghetsimani), unde odinioară Irod avea o locuință de vară. Îi spunem munte pentru că este practic cea mai înaltă zonă din vecinătatea Ierusalimului.
Dealtfel pe acest “munte” (astăzi inima unui cartier musulman) se află și cea mai înaltă clădire din Ierusalim – Mănăstirea Rusească Eleon, (loc cumparat de Romanovi și astăzi administrat de biserica rusească din diasporă), unde la cei 809 m altitudine ai zonei se adaugă încă 65 m ai turnului clopotniței.
[Clopotul de 8 tone are în sine o poveste fascinantă fiind turnat în Rusia și trimis pe mare până în portul Jaffa. De acolo, pentru că autoritățile otomane de la acea vreme au interzis utilizarea animalelor de povară sau a altor mijloace de transport, în mod uluitor, clopotul a fost pus pe un cărucior masiv de lemn și tras exclusiv manual, pe o distanță de peste 60 de kilometri, de o procesiune uriașă formată din aproximativ 105 pelerini ruși, dintre care două treimi erau femei…. Iar asta s-a întâmplat în 7 zile, undeva în anul 1885…]
Petele de sânge impregnate în marmura podelei bisericii sunt martore tăcute ale invaziei persane (este vorba de maicile ucise de perșii sasanizi care au măturat teritoriul Țării Sfinte la anul 614).
Dar podeaua mai păstrează câteva mozaicuri interesante printre care si un pelican/ lebădă care se jerfește (se spune că pasărea își smulge penele pentru a atrage prădătorul departe de cuibul în care sunt puii)…
Tot aici, pe peretele estic la intrare, biserica ortodoxă păstrează vie tradiția locului unde se afla Maica Domnului cu apostolii în momentul înălțării, la oarece distanță (câteva sute de metri) de Mântuitorul.
Pe partea stângă a Mănăstirii se află un mic paraclis care adăpostește locul întâii și a celei de-a doua aflări a Capului Sfântului Ioan Botezătorul (Capul sfântului este ulterior furat și dus de cruciați undeva în Franța).
De pe muchia dealului, privind spre est, se văd în apropiere localitățile Betfaghe – casa smochinilor necopți (de unde a luat Domnul măgărușul în ziua de Florii) și Betania – locul învierii dreptului Lazăr.
Ieșim din curtea Mănăstirii (nu înainte de a ne opri la bătrânul de la poartă pentru a cumpăra parfumatul mir de nard) și ocolim Biserica Tatăl Nostru.
La nici 300 de m, ajungem la locul Înălțării, astăzi o moschee inactivă. În centrul curții împrejmuite de ziduri înalte de piatră, în interiorul micii clădiri circulare, este adăpostită piatra ce păstrează urma tălpii Mântuitorului…
“Şi i-a scos pe ei afară pînă în Bethania; şi ridicîndu-şi mîinile sale, i-a blagoslovit pe dînşii.
Şi a fost cînd i-a blagoslovit pe ei, S-a depărtat de la dînşii, şi Se înălţa la cer.
Iar ei închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.”
