admin În toate peregrinările pe care le-am avut de-alungul timpului, nicăieri nu am simțit acea liniște și căldură ca în micuța, dar fascinanta țară caucaziană Georgia. Acea pace sufletească pe care o ai doar în preajma oamenilor cu duhul credinței înrădăcinat adânc în suflet.
Dincolo de alfabetul unic (de fapt alfabetele unice, pentru că în Georgia se folosesc trei) și în general de vorbire, complicata limbă georgiană îți pune adesea pronunția la grea încercare. Este o adevărată provocare să rostești de exemplu, fără vocale, aspirat, gutural sau cu onomatopee numele celei mai mai populare băuturi chacha – ჭაჭა (să spunem că e o țuică din struguri)…
Sau, mai bine, numele catedralei Svethiskhoveli din vechea capitală imperială Mtskheta, or a cetății feudale Akhaltsikhe.. Menționez cetatea feudală pentru că la nici 20 de km sud-vest, în apropierea graniței cu Turcia se află localitatea Ude, locul natal al sfântului și marelui cărturar Antim Ivireanu, un sfânt foarte iubit de români. Dar până acolo, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a călăuzit pașii pentru a vedea această țară de mai multe ori în ultimii ani, rostind un tradițional “Gdmadloba” (გმადლობთ), adică Mulțumesc!
Puțină istorie
Georgia este considerată de mulți istorici drept leagănul mondial al vinului având o tradiție de peste 8000 de ani în producerea vinului, păstrat în renumitele kvevri (butoaie mari de ceramică sigilate cu ceară și îngropate în pământ).
Unul dintre cele mai remarcabile lucruri legate de Georgia îl reprezintă faptul că este a doua națiune din lume care a adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 337. Cunoscută local sub numele de Sakartvelo (ținutul Kartvelilor- așa cum se numesc etnologic georgienii), Georgia ocupă o poziție geografică unică în inima Caucazului: Pe aici treceau vestitele Drumuri ale Mătăsii și tot aici, de-alungul tumultoasei istorii, marile imperii și-au lăsat amprenta expansiunii.
Tot aici au pășit în primul secol, pentru a sădi sămânța creștinismului, pe lângă sfântul Apostol Andrei, sfinții Apostoli Simion Zelotul dar și sf Apostol Matia, însă abia 270 de ani mai târziu, o fecioară venită din Capadocia, sfânta Nina, va creștina regatul Iberiei în frunte cu regele Mirian al III-lea.
Pentru sinteză, istoria teritoriului Georgiei de astăzi poate fi rezumată în câteva perioade, după cum urmează:
Antichitatea timpurie:
Teritoriul a fost leagănul regatelor legendare Colchida și Iberia, fiind renumit în lumea greacă sub numele de “tărâmul Lânii de Aur”.
Primele invazii, creștinarea și din nou invazii:
Așa cum spuneam mai sus, în 337 Georgia a devenit unul dintre primele state care a adoptat creștinismul ca religie oficială, element central al identității naționale. Anterior, a fost la răscucea dintre imperiul bizantin și perși sau parți iar ulterior, după creștinare, din nou sub invazia perșilor sasanizi și a arabilor musulmani.
Epoca de Aur:
Între secolele XI și XIII, sub domnia Regelui David Constructorul și a Reginei Tamara, Georgia a cunoscut un apogeu cultural, politic și militar – este perioada asupra căreia mă voi opri mai jos…
Invaziile străine:
Începând cu secolul al XIII-lea, țara a fost devastată succesiv de mongoli, de trupele lui Timur Lenk și de imperiile vecine (turcii selgiucizi, turcii otomani, perși safavizi).
Fragmentarea:
Din cauza presiunilor externe, statul unitar s-a fragmentat în mai multe regate și principate mici, disputate constant între Imperiul Otoman și Persia Safavidă.
Protectoratul Rus, anexarea țaristă și perioada sovietică
În 1783, regatul est-georgian a semnat Tratatul de la Gheorghievsk, căutând protecția Rusiei creștine împotriva invaziilor musulmane. În loc să ofere protecție, Imperiul Rus a anexat treptat toate teritoriile georgiene pe parcursul secolului al XIX-lea, desființând monarhia locală. După prăbușirea Imperiului Rus în 1918, Georgia și-a declarat independența ca republică democrată, însă aceasta a durat doar trei ani.
În 1921, Armata Roșie a invadat țara, Georgia fiind integrată forțat în Uniunea Sovietică pentru următoarele șapte decenii la început în cadrul unei republici federative RSF Transcaucaziană (alături de Armenia și Azerbaidjan) și ulterior ca RSS Gruzină.
Independența modernă:
Pe fondul dizolvării URSS, Georgia și-a restabilit independența deplină în 1991, începând un parcurs dificil spre democrație și integritate teritorială… Asta pentru că pe teritoriul Georgiei de astăzi există câteva “răni”: două republici autonome (Abhazia – în NV, pe granița cu Rusia- și Adjara – in SV, pe granița cu Turcia) și o “regiune separatistă” – Osetia de Sud, tot în Nord, pe granița cu Rusia…
Încurcată mai e geopolitica în Caucaz…
O istorie mai amănunțită a Caucazului și împrejurimi
-
Colchida
În timpuri străvechi, pe coasta estică a Mării Negre se întindea bogatul regat Colchida (Colchis), una dintre cele mai vechi formațiuni statale din lume – contemporan cu Civilizația Babiloniană. Aici, în acest decor fabulos de bogat, la „capătul lumii cunoscute”, coloniștii greci, ajutați de realitatea istorică, au plăsmuit unul dintre cele mai mari mituri ale antichității – “Lâna de aur”..
Ne aflăm în Epoca Bronzului iar localnicii aveau o cultură avansată a prelucrării metalelor, folosind printre altele blănuri de oaie pe care le puneau în albiile râurilor de munte pentru a colecta particulele de aur. După ce blana se îmbiba cu aur, era uscată și scuturată.
Conform mitului, Iason a călătorit aici cu nava Argo pentru a fura Lâna de Aur de la regele Aietes. Fiica regelui, celebra vrăjitoare Medeea, îndrăgostindu-se pătimaș de Iason (la intervenția lui Eros trimis de Hera si Athena), și-a trădat tatăl și a ajutat argonauții să obțină lâna…
-
Dominația persană
În perioada antică, istoria umanității menționează prima superputere globală – Imperiul Ahemenid – primul Imperiu Persan (cca. 550–330 î.Hr.) Acesta a cunoscut apogeul extinderii sub domnia lui Darius cel Mare, controlând aproape 44% din populația lumii de la acea vreme, pe trei continente: Asia, Europa și Africa. Cronologic, imperiul Ahemenid se suprapune perioadei celui de-al doilea Templu din Ierusalim.
[Templul lui Solomon, construit aprox. în anul 960 î.Hr., a fost distrus de Nabucodonosor în 587 î.Hr., în urma unui asediu prelungit al babilonienilor, ce a dus la prăbușirea Regatului Iuda și la deportarea populației evreiești în Babilon (Robia Babiloniană). 50 de ani mai târziu, Cirus cel Mare al Persiei a cucerit Babilonul și a permis ulterior evreilor să se întoarcă în Ierusalim ajutându-i chiar să (re)construiască cel de-al Doilea Templu, în mai puțin de 20 de ani (516 î.Hr.).]
Sub dominația persană, atât Babilonul, cât și Colchida au intrat în sfera de influență a Imperiului Ahemenid. În timp ce Babilonul a devenit una dintre capitalele administrative ale perșilor, triburile din Colchida plăteau tribut acestora (sub formă de aur, sclavi și copii pentru curtea regală).
După alți 200 de ani, Alexandru cel Mare îl învinge pe Darius al III-lea, ultimul rege ahemenid în 330 î.Hr., ceea ce duce la prăbușirea Imperiului Ahemenid și apariția efemerului Imperiu Macedonean (cu durata de 7 ani)
-
Iberia
Dizolvarea Imperiului Macedonean a reprezentat un moment propice pentru unificarea triburilor locale și apariția Iberiei sub conducerea lui Pharnavaz I (primul rege legendar georgian, creditat și cu crearea alfabetului georgian).
Per ansamblu, contemporan cu Dacia noastră, Regatul Iberia (cunoscut de localnici și sub numele de Kartli), a avut un rol esențial în formarea identității naționale a Georgiei moderne.
Imediat după moartea lui Alexandru cel Mare în 323 î.Hr., imperiul său a intrat într-o perioadă de haos dominată de războaiele succesorilor, fiind în cele din urmă împărțit între generalii săi de bază. Pentru regiunea în discuție, generalul Seleucos I Nicator a preluat cea mai mare parte a teritoriului, inclusiv Mesopotamia, Persia și părți din India, instaurând o dinastie ce a durat aprox 180 de ani.
-
Imperiul bizantin Parții și Sasanizii
Praful istoriei dezvăluie pentru a acoperi apoi Imperiul Part (247 î.Hr. – 224 d.Hr.), un popor iranian din nord-est, ce a erodat treptat puterea seleucidă și a condus regiunea timp de aproape 470 de ani, devenind marele rival al Imperiului Roman în Orient.
Aflat ca-ntotdeauna “la răscruce de drumuri”, odată cu expansiunea Imperiului Roman, regatul Iberia a devenit un stat vasal și ulterior a fost integrat în sfera de influență bizantină, fiind cunoscut sub numele de Lazica în perioada târzie.
A urmat poate momentul cel mai important din istoria Georgiei (337 d.Hr.) – încreștinarea sub domnia regelui Mirian al III-lea, creștinismul devenind religie de stat. Acest eveniment a legat definitiv regatul de sfera culturală bizantină și europeană.
Asta a așezat însă Iberia în postura de teren disputat între marile imperii ale epocii: Imperiul Roman/Bizantin și Imperiul Persan Sasanid (224 – 651 d.Hr.). Sasanizii și-au impus dominația timp de peste 420 de ani în regiune, restaurând gloria culturii ahemenide (persane vechi) și religia zoroastriană, până la cucerirea arabă din secolul VII.
-
Arabii
Înainte de venirea arabilor, Imperiul Sasanid (persan) și Imperiul Bizantin s-au luptat secole la rând pentru controlul Iberiei și Colchidei. Sasanizii au încercat să impună zoroastrianismul în Georgia pentru a slăbi legătura acesteia cu Bizanțul creștin dar rezistența georgiană a fost condusă de figuri precum Vakhtang Gorgasali (Regele cu „cap de lup”), cel care a fondat Tbilisi. În anul 580 d.Hr., perșii au profitat de moartea regelui georgian și au abolit monarhia în Iberia, transformand-o într-o provincie administrată de un guvernator.
-
Expansiunea Arabă și Emiratul de Tbilisi (sec. VII – XI)
După ce arabii au învins definitiv Imperiul Sasanid, s-au îndreptat spre Caucaz ocupând Tbilisi în 645. Spre deosebire de perși, ei nu au interzis creștinismul dar au impus Djizya (taxa pentru non-musulmani). Ulterior au creat o unitate administrativă numită Emiratul de Tbilisi, care a durat aproape 400 de ani, orașul devenind un centru islamic prosper într-o țară majoritar creștină.
Liderii georgieni s-au retras în regiunile muntoase (precum Tao-Klarjeti), unde au menținut cultura și religia creștină și au pus bazele viitoarei dinastii Bagrationi, în anul 888 d.Hr., prin regele Adarnase al IV-lea.
Iberia a servit astfel drept nucleu pentru unificarea tuturor teritoriilor georgiene sub regele Bagrat al III-lea în anul 1008, cel care a pus bazele Regatului Unit al Georgiei.
[Mai multe despre Epoca de aur a Georgiei în perioada Împărătesei Tamar, puteți citi aici]
***
Foto copertă: Tbilisi, Vedere dinspre râul Mtkvari sau Kura (acelasi râu care a săpat canionul de la Vardzia și pe care îl întalnim la Biserica Sfânta Cruce din Jvari), Statuia lui Vakhtang Gorgasali și Biserica Metehi.
Tot în această biserică se află și icoana sfinților 100.000 de mucenici (Testul credinței pe podul de peste râul Kura, ai locuitorilor Tbilisiului în anul 1226, la scurt timp după moartea Împărătesei Tamar).
Conform cronicilor georgiene ale vremii, 100.000 de bărbați, femei, bătrâni și copii au refuzat să profaneze icoanele și au ales moartea în locul lepădării de credința creștină. Aceștia au fost decapitați sau aruncați de pe pod direct în apele râului. Izvoarele istorice descriu cum râul Kura a devenit complet roșu de sânge, purtând la vale trupurile și capetele celor uciși.
***
Va urma…
