„Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”.
La numele Sfântului Toma gândul îmi călătorește spre biserica din satul bunicilor, acolo unde în pridvor era o pictură cu “Încredințarea Sfântului Apostol Toma”. Deși îndepărtată și învăluită în negură, parcă și acum văd un tânăr îngenuncheat, cu păr creț și cu picioare exagerat de mari, care cu sfială, spre convingere, întindea brațul său pentru a atinge coasta împunsă a Mântuitorului; mai apoi, expresia dojenitoare dar paternă a Mântuitorului – “nu fi necredincios, ci credincios!”
Astfel, parcă răspunzând chemării – „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta și o pune în coasta Mea!” – așa cum cu toții ar trebui – s-a născut dorința de a vizita India, locul propovăduirii și martiriului Sfântului Apostol Toma!
…
Dacă ar fi să sintetizăm India prin prisma culturii cinematografice, a tradițiilor și a realităților actuale, esența s-ar reduce (cu greu!) la trei idei:
Filmul în și despre India nu este doar divertisment, ci o religie care oglindește aspirațiile, mitologia și mândria națiunii indiene. Fie că vorbim de producții autohtone – Baahubali (2015 – trebuie să îl vedeți!) sau RRR (Rise, Roar, Revolt – 2022), ori externe – Ghandi (1982) și Slumdog Millionaire (2008), ele vă oferă doar o vagă imagine a ceea ce poate însemna vasta și îndepărtata Indie!
Așa ajungem la al doilea aspect – nu de alta, dar pe o suprafață de aproape 40 de ori suprafața României, în India se vorbesc (cu greu clasificate și grupate!) peste 121 de limbi și 1600 de dialecte.
În acest melanj de limbi se țese o tapiserie complexă de religii, festivaluri (cum ar fi Diwali- abia sărbătorit – sau Holi) și ritualuri care dictează inevitabil ritmul cotidian. În marele ocean al diversității, India posedă o capacitate unică de a asimila noul fără a-și pierde rădăcinile străvechi și tradițiile, parcă trăind simultan în mai multe secole. Iar asta ne aduce la …
O ultimă caracteristică a Indiei care lovește din plin turistul – contrastul izbitor dintre hiper-tehnologizare și realitatea stradală: poluarea severă și presiunea demografică împletită cu sărăcia extremă și igiena precară coexistă în aceeași arie cu sediile somptuoase ale giganților IT sau cu banalul iPhone din mâinile vreunui călugăr budist or preot hindu. Toate aceste disparități evidențiază și mai mult tranziția lentă de la vechile cutume sociale (posibil ca reminiscențe ale sistemului de caste) către societatea modernă…
Puțină istorie: Creștinismul în India
Când exploratorii portughezi conduși de Vasco da Gama au ajuns pe coasta Malabarului (în statul Kerala de astăzi) în 1498, au descoperit o comunitate creștină veche de aproape un mileniu și jumătate: Creștinii Sfântului Toma (cunoscuți și ca Nasrani sau creștini sirieni din India). Inițial, portughezii s-au bucurat, sperând să găsească aliați împotriva negustorilor musulmani care dominau comerțul cu mirodenii însă, entuziasmul lor s-a transformat rapid în suspiciune și ulterior în conflict. Comunitatea creștină din India aparținea istoric de Biserica Răsăritului (cu sediul în Persia/Mesopotamia) și primea episcopi de la Patriarhul din Seleucia-Ctesiphon, nu de la Roma, ceea ce pentru misionarii catolici ai Contrareformei însemna o biserică separată de autoritatea papală și deci o biserică eretică. Mai mult, în loc de limba latină și ritul roman, creștinii indieni foloseau limba siriacă (un dialect aramaic) și liturghia orientală iar preoții lor aveau dreptul să se căsătorească – un lucru inacceptabil pentru clerul catolic portughez. Deoarece primeau episcopi din Biserica Răsăritului, portughezii i-au acuzat imediat de erezia nestoriană (o doctrină condamnată în Europa încă din secolul al V-lea), cu toate că local creștinii nu erau conștienți de disputele teologice europene din acele vremuri.
De asemenea, portughezii au fost șocați să vadă că acești creștini trăiau perfect integrați în sistemul indian: ei respectau regulile de puritate rituală, aveau un statut social înalt (similar castelor nobile hinduse), nu mâncau carne de vită, foloseau simboluri locale în arhitectura bisericilor (lămpile cu ulei sau umbrelele ceremoniale) și nu aveau icoane, statui sau crucifixuri cu trupul lui Hristos, ci doar o cruce simplă (cunoscută drept Crucea Sfântului Toma sau Mar Thoma Sleeva). Toate acestea au fost catalogate de misionari drept „păgânisme”.
În încercarea de catolicizare, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, portughezii au blocat sosirea episcopilor din Orientul Mijlociu și au încercat să impună ritul latin și autoritatea Arhiepiscopului de Goa asupra comunității locale. Tensiunile au atins apogeul atunci când arhiepiscopul portughez Aleixo de Menezes a convocat în 1599 Sinodul de la Diamper. La acest sinod, liderii creștinilor locali au fost forțați să semneze decrete ce prevedeau renunțarea la vechile obiceiuri, arderea cărților liturgice siriace (considerate eretice) și să accepte autoritatea Papală.
Nemulțumirea față de “controlul” portughez a dus în cele din urmă în 1653 la o revoltă masivă, când mii de creștini indieni au jurat să nu se mai supună autorității iezuiților și episcopilor portughezi provocând o primă mare schismă care a stat la baza diverselor fragmentări ulterioare ce au dus la apariția mai multor biserici creștine în Kerala.
La acestea se adaugă și misionarismul anglican din ultimii 250 de ani (să nu uităm că India a fost sub dominație britanică 190 de ani) ceea ce a făcut ca moștenirea creștinilor Sfântului Toma să fie azi împărțită în cinci confesiuni distincte; Deși toate își revendică originea apostolică de la Sfântul Toma, ele aparțin de tradiții teologice și liturgice diferite:
Astfel, astăzi în India avem:
- două biserici catolice, ambele în comuniune cu Papa însă cu rit liturgic diferit (Siro-Malabară – autonomă, de rit siriac oriental (vechiul rit caldeean) și Siro-Malankara – subordonată Papei și de rit siriac-occidental),
- două biserici ortodoxe orientale necalcedoniene (Biserica Ortodoxă din Malankara – autocefală și Biserica Creștină Siriacă Iacobită – sub jurisdicția directă a Patriarhului Siriac Ortodox al Antiohiei), ambele de rit siriac occidental,
- și o ultimă biserică – Biserica Siriacă Mar Thoma de rit siriac occidental reformat (este desprinsă în secolul al XIX-lea din biserica catolică Siro-Malankara și combină liturghia orientală cu teologia protestantă – are preoți căsătoriți și este în comuniune cu Biserica Anglicană).
Din nou la Sfântul apostol Toma
Există trei obiective mari legate Sfântul Apostol Toma în India – locul propovăduirii, martiriului și mormântului său, toate în Chennai (fostul Madras), în partea de sud-est a țării. Asta deși, primul loc din India în care Sfântul Apostol a pus piciorul a fost portul antic Muziris / Cranganore din statul Kerala, situat pe coasta Malabar (în partea de vest). [Odată ajuns în vest, Sfântul Toma a început să propovăduiască Evanghelia punând bazele primelor comunități creștine din Asia (cunoscuți astăzi sub numele de „creștinii Sfântului Toma” sau tomiți). Ulterior, călătorind pe coasta de sud-est a Indiei, în Madras, Sfântul Apostol Toma și-a încheiat misiunea fiind martirizat în anul 72 d.Hr. pe colina numită astăzi Muntele Sfântului Toma.]
I. Biserica Sfânta Maria ce s-a construit lângă peștera în care Sfântul Toma locuia și adesea săvârșea sfânta Liturghie.
În 2019 în peșteră exista și un izvor din care se putea lua apă, astăzi aproape secat… Tot în peșteră există și o cruce sculplată de sfânt care, conform tradiției, a izvorât sânge sute de ani la rând, în data de 18 decembrie, ziua de comemorare a sfântului…
La ieșire din peșteră ne întâmpină o icoană cu una din minunile săvârșite de sf Toma – Minunea bușteanului uriaș din Mylapore, prin care Sfântul Apostol Toma a tras singur din apă un trunchi imens de copac ce bloca un râu, folosindu-și doar brâul. Trunchiul era atât de greu încât nici măcar elefanții aduși de regele din Mylapore nu au reușit să îl clintească, minune ce a dus la convertirea regelui local și la ridicarea primei biserici creștine din Chennai. Deși astăzi amenajată, curtea bisericii mai păstrează pe alocuri porțiuni neplacate, ce dezvăluie stâncile de odinioară pe care sfântul Toma a pășit. Dealtfel, în laterala dreaptă a bisericii există pe o piatră despre care tradiția spune ce păstrează impregnat talpa (destul de mare) a sfântului…
II. Locul martiriului sfântului (18 decembrie 72 d.Hr.) – pe o colină din partea de sud-vest a orașului – Muntele Sfântului Toma. Și aici avem o biserică.
În dreapta altarului se află o icoană a Maicii Domnului a Așteptării (în care Maica Domnului și Pruncul Iisus au trăsături hinduse) pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca și purtată – adusă pe continent de sfântul Toma. Tot în altar, sus pe centru mai avem o relicvă faimoasă a creștinismului indian: Crucea Sângerândă (The Bleeding Cross), o cruce antică din piatră de granit negru (sculptată în stil persan, datând din secolele VII-VIII). Tradiția spune că a fost sculptată inițial de însuși Sfântul Toma, iar în perioada colonială portugheză s-a consemnat că și această cruce „transpira”- izvora și lăsa urme de sânge în mod miraculos în fiecare an de data comemărării sfântului (ca și crucea din peșteră). Și tot aici, în stânga altarului mai există o icoană ce zugrăvește momentul în care sfântul Apostol Toma, rugându-se, a fost străpuns cu o lance. [vârful lancei se păstrează în muzeul catedralei – al treilea obiectiv]
III. Mormantul sfântului, se află într-o capelă subterană amenajată chiar sub altarul principal al bazilicii – Catedralei Sfântul Toma (Santhome Cathedral Basilica) din cartierul Mylapore.
Aceasta este una dintre singurele trei biserici din întreaga lume construite direct peste mormântul unui Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, celelalte două fiind Bazilica Sfântul Petru de la Vatican și Catedrala Santiago de Compostela din Spania.
Când exploratorii și misionarii portughezi au ajuns în regiunea Mylapore la începutul secolului al XVI-lea, au găsit vechea biserică (ridicată inițial de creștinii sirieni locali, peste mormânt – tradiția menționează că locul a fost marcat încă din vechime cu 4 coloane) într-o stare avansată de degradare. În anul 1523, portughezii au reconstruit din temelii biserica, ridicând o structură din piatră. După aproape 400 de ani (1893 – 1896), în timpul administrației britanice din India, clădirea a fost reconstruită în stil Neo-Gotic; Culoarea albă sidefată, zidurile dantelate și turnul impunător de 55 de metri înălțime i-au atras denumirea de „Lebăda Albă de pe malul mării”.
Despre moaștele Sfântului Apostol Toma
Conform tradiției creștine timpurii și a documentelor locale din India, Sfântul Apostol a fost martirizat în anul 72 d.Hr. din ordinul unui rege sau conducător local (adesea identificat ca regele Misdeus sau Mazdai), fiind străpuns cu o suliță de către soldații sau preoții păgâni locali pe dealul numit astăzi Saint Thomas Mount.
În secolul al III-lea, cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Toma a fost mutată din India la Edessa (astăzi în Turcia) de către creștinii sirieni.
Ulterior, în timpul Cruciadelor (în anul 1258) marinari și negustori creștini conduși de generalul Leone Acciaiuoli au luat moaștele Sfântului Toma de pe insula grecească Chios (unde fuseseră aduse temporar) și le-au dus în siguranță în orașul Ortona, Italia, acolo unde se află și în prezent (Catedrala Sfântului Apostol Toma din Ortona de pe coasta Mării Adriatice, regiunea Abruzzo, Italia), un important loc de pelerinaj catolic.
În Chennai (India), la Catedrala Santhome, a rămas doar o mică parte din moaște (un fragment dintr-un deget al sfântului) și vârful suliței cu care a fost martirizat (în muzeul adiacent catedralei).
…
Ca turist efemer în India lui 2026, am avut șocul să gust “exotismul indian” încă de la ieșirea din aeroport. Cu toate că știam la ce să mă aștept, mai ales pentru că mai vizitasem India, impactul a fost la fel de brusc: aer umed sufocant, mizerie și aglomerație.
Parcurgând mai bine de o mie de kilometri pe drumurile indiene, unde senzația este că fiecare conduce neîndoielnic așa cum îi dictează instinctul primar, ignorând total regulile de circulație (sau politețe în trafic), nu pot să nu exclam uluit: “există ordine în haos!”. Dar cum ar putea fi altfel?
India, cu ai ei 1.4 miliarde de oameni, ocupă locul unu mondial la numărul de locuitori, cea mai lungă rețea de drumuri de pe planetă, producția de condimente, consumul de whisky sau număr de vaci de lapte… Și lista ar putea continua cu superlative sau tradiții bizare dar mă opresc aici pentru că am rezervat un capitol separat acestora [vezi detalii].
Ca ortodox, nu pot să specific cu certitudine căror Biserici aparțin cele trei locuri legate de viața Sfântului Apostol Toma deși parcă intuiesc.
De asemenea, nu mă miră că astăzi, în interiorul bisericilor creștine din sudul Indiei au loc lupte aprigi pentru putere, avere și identitate iar conflictele (multe din ele duse inclusiv în instanță) pentru controlul parohiilor se dau pe fondul revoltelor credincioșilor împotriva propriei ierarhii. Ce mă surprinde însă este că toate aceste animozități pare că nu pornesc de la diferențele doctrinare dintre bisericile catolice și cele necatolice, ci au loc mai ales în interiorul acelorași familii confesionale.
…
Așadar, în esență India contemporană este un paradox: o țară care se deplasează accelerat spre digital – încă adânc îngrădită de tradițiile milenare, cu oameni care parcă-și pun piedică singuri, dar neîndoielnic, o țară încă animată de spiritul plin de speranță al propriilor povești cinematografice.





































