La un moment dat, un călugăr a ieșit din altar cu un coș mare, în care erau cruci lucrate din frunze de finic, sfințite, care au fost împărțite tuturor celor prezenți în biserică.

La slujbă a participat și Arhiepiscopului Bisericii Ortodoxe a Sinaiului, starețul mănăstirii, Înaltpreasfințitul Damian, care ne-a binecuvântat în multe monmete ale slujbei, iar la final, pe fiecare dintre noi.
Cum slujba se oficia în limba greacă, din care eu nu înțeleg nimic, am vrut să citesc rugăciuni și… am scos telefonul în care aveam salvată cartea de rugaciuni. Imediat a apărut o maică, care mi-a atras atenția să închid telefonul. I-am arătat ce citesc și mi-a spus în engleza: ”da, dar va rog să închideți telefonul, cum ar fi ca toți cei prezenți să stea cu telefoanele în mână, cititind rugaciuni? Ne deranjează lumina lor în biserică”. Avea dreptate, mi-am cerut scuze și am stat cuminte, cu gândul că deși nu înteleg nimic, Domnul știe că particip la această Sfântă Liturghie (în Rusia, slujbele se țin în slavona veche, limbajul bisericesc nu este cel actual, viu – nu este tradus, iar credincioșii de multe ori nu înțeleg nici Sfânta Evanghelie a zilei; și totuși, stau smirnă în biserică în timpul slujbelor!).

Cum ajungi la intrarea în biserica Mănăstirii Sinai, vezi peste tot afișe cu fotografiatul și filmatul interzis; de asemenea, și imediat în interiorul bisericii, precum și pe cîțiva stâlpi – nu ai cum să le ignori! Dar pentru că eu aveam nevoie de niște fotografii, ca sa nu încalc regulile, am ieșit din biserică până să înceapă Sfânta Liturghie și am pozat de afară, prin ușa deschisă. Apoi m-am liniștit.

Efectul acestei ”curățiri” neașteptate de preocupările noastre obișnuite ( a fotografia, a filma, a împărtăși apoi pe rețelele de socializare ce apare mai spectaculos etc etc ) a fost acela că, la un moment dat, în timpul Sfintei Liturghii, atunci cînd întreaga biserică s-a umplut de o lumină caldă si foarte puternică, iradiind din altar, am simțit așa o liniște în suflet, de parcă ar fi dispărut tot cadrul în care eram (biserica, slujba, credincioșii de lăngă mine) și, intr-o stare de pace absolută,… parcă am fost doar eu în fața Domnului! Doar eu și El și multă pace și o bucurie tăcută, atotprezentă… Iar când mi-am revenit (poate ca a durat totul doar câteva secunde, nu știu), le-am fost recunoscătoare călugărilor de la Mănăstirea Sinai pentru regulile lor aspre, care păstrează neschimat ritmul și starea slujbelor, de șaisprezece secole încoace…Efectul pe sufletul nostru este neașteptat și cu totul minunat!
La finalul Sfintei Liturghii ni s-a permis să fotografiem și în interior.

M-au impresionat cele doua-trei familii de ruși tineri, cu copiii lor numeroși, care au participat și ei la crearea cadrului sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, amintind de copiii care strigau în templu și ziceau ”Osana Fiul lui David; iar Iisus le-a zis arhiereilor și cărturarilor care cârteau: ”Oare n-ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?”.

Și dupa terminarea Sfintei Liturghii și după ce s-au împărtășit, copiii s-au jucat pe o terasa a mănăstirii, lângă trapeză, păstrând crucile de finic în mână și în timpul jocului.

Marturie
Părintele Marian Mărcuș de la Caransebeș (foarte cunoscut în Romania pentru pricesnele pe care le cântă cu voce caldă și deosebită sensibilitate), cel care ne însoțește în acest program duhovnicesc, ne-a făcut cunoscute cîteva impresii, la finalul Slujbei de Florii la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai.

” Nu pot să exprim cu cuvintele mele bucuria și sentimentul pe care l-am simțit în aceste locuri, unde știu că atâția sfinți și atâția martiri au trăit și au suferit pentru Hristos. De aceea, am călcat întotdeauna cu fior pe asemenea locuri și Ii mulțumesc lui Dumnezeu că am putut să ajung și în locul acest sfânt, la Muntele Sinai, la Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Plec plin de bucurie și de curaj și hotărât ca să Îl urmâm și noi pe Hristos, așa cum au făcut acești sfinți care au trăit aici!
Sfânta Liturghie a fost dumnezeiască, am înțeles totul, pentru că știu rânduiala Sfintei Liturghii (limba greaca este mai greoaie). Mi s-a părut divin și chiar a fost o sărbătoare, Intrarea Domnului în Ierusalim. Le mulțumim părinților pentru crucile frumoase de finic și mergem cu ele și purtăm Crucea lui Hristos în inimile și în sufletele noastre și așteptăm acum cu drag să ajungem la Ierusalim, să participăm la Săptămâna Patimilor și să ne bucurâm de Învierea Domnului! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!”

Maria Chirculescu
Miriam Turism