China, pe urmele sfântului Ierarh Ioan Maximovici

China este o țară eminamente a contrastelor dar și a superlativelor și, probabil, pentru a o vizita în totalitate, ar fi nevoie de luni întregi, dacă nu chiar ani.
Totuși, pentru asta trebuie să pornim de undeva. Prin urmare, dând frâu liber curiozității de a-i cunoaște mai bine tradițiile, dar și pentru a călca măcar puțin pe urmele Sfântului Ioan Maximovici, iată-mă în vizită în “Țara Marelui Dragon”!

 

La Biserica Ortodoxă Rusă „Sfântul Nicolae”

Suntem în fascinantul Shanghai („Orașul de deasupra mării”  în traducerea literală a numelui), unul din cele mai moderne orașe ale Chinei, ce adună peste 25 de milioane de oameni. Pentru că este traversat de râul Huangpu, orașul este practic împărțit în două “megadistricte”, total opuse: Puxi (în vest), partea tradițională, centrul istoric, și Pudong (în est), zona financiară cu infrastructură futuristă, zgârie nori și clădiri opulente de birouri.
Undeva în partea financiară, în cartierul ce cândva era concesionat francezilor, pe o străduță cu platani (Gaolan Road), la numărul 16, ușor ascunsă între clădirile din jur, întrezărim o turlă aurită, fără cruce deasupra… Ne apropiem parcă neîncrezători, descoperind în micuța curte din față chiar și 2 mese de plastic cu scaune, tipic pentru o …cafenea….

Biserica Sf Nicolae, Shanghai (fără cruce pe turlă), astăzi librărie

Astăzi este în fapt o librărie, dar acum 75 de ani era BISERICĂ!

 

Ieri sfânt lăcaș…

Biserica a fost ridicată în stil ortodox rus între anii 1932 -1937 (având 9 turle în formă de ceapă, vopsite inițial în albastru “ce amintesc de cerul luminos al Rusiei”) la inițiativa „rușilor albi”, nobilii care au fugit din calea Revoluției Bolșevice.

Povestea construcției bisericii este fascinantă și împletește numele unui general rus cu istoria exilului rusesc în China, dar și intervenția Sfântului Ioan Maximovici:

Generalul Mihail Petrovici Glebov a fost un ofițer de elită în Armata Imperială Rusă, ce a luptat în timpul Războiului Civil Rus (1917–1922) de partea „Armatei Albe” (forțele anti-bolșevice) și care, după înfrângerea din Siberia și din Extremul Orient Rus a fost obligat să fugă, alături de zeci de mii de ruși. Mulți dintre ei, inclusiv generalul și trupele sale, au ajuns la Shanghai în anii ‘20. Aici, acești refugiați s-au trezit într-o situație dramatică, fără cetățenie, dar mai ales fără bani. Astfel, foștii nobili au ajuns să lucreze ca bodyguarzi, șoferi sau conductori de tramvai. Cu toate acestea, Glebov a rămas un lider recunoscut și respectat al comunității, deși fragmentate.

Chiar dacă în Shanghai exista pe atunci o misiune ecleziastică rusă oficială, pentru că era controlată politic, în noiembrie 1928, generalul Glebov a condus un fel de revoltă prin care a hotărât alături de comunitatea de refugiați să creeze propria parohie. Așa a lansat o campanie de strângere de fonduri, în care a atras nu doar ruși, ci o întreagă comunitate de expatriați, oficiali francezi și comercianți britanici, adunând la acea vreme fabuloasa sumă de 100.000 de dolari chinezești de argint! (așa cum le spune și numele, erau monede emise în China, foarte populare la acea vreme mai ales în porturi, cu valoarea intrinsecă a unui dolar american pentru că acestea conțineau argint) reușind astfel să pună piatra de temelie a bisericii în 18 decembrie 1932.

Sfântul Ioan Maximovici a slujit în această biserică, iar prezența sa este strâns legată de finalizarea clădirii pentru că, din cauza unor neînțelegeri și dezbinări adânci din interiorul comunității ruse, construcția bisericii fusese întreruptă. Când Sfântul Ioan a sosit în oraș (decembrie 1934), el a găsit biserica neterminată. A trebuit să împace taberele aflate în conflict, pentru ca ulterior să supravegheze finalizarea lucrărilor. Biserica a fost sfințită oficial în martie 1934 dar finalizată complet abia în 1937, devenind inima spirituală și culturală a „Micei Rusii” din Shanghai.

Dar, din păcate, nici generalul Glebov și nici sfântul sau comunitatea, nu s-au putut bucura de sfânta biserică decât puțin peste un deceniu, înainte ca venirea comunismului în China (1949) să ducă la o nouă evacuare în masă și la închiderea lăcașului. După Războiul Civil Chinez, majoritatea europenilor au părăsit orașul, iar orice activitate religioasă a fost interzisă. Deși în 1956 a fost transferată Bisericii Ortodoxe Autonome Chineze, clădirea a fost parțial vandalizată în timpul Revoluției Culturale (1966-1976), după care a primit cele mai bizare utilizări: depozit, birou guvernamental, cantină, spălătorie și chiar fabrică de mașini de spălat….

Din anul 1994 a fost declarată monument protejat, iar ulterior a fost închiriată și a găzduit pe rând un restaurant franțuzesc de lux și un bar spaniol.

 

Azi librărie…

În prezent, clădirea se află în administrarea municipalității din Shanghai, fiind clasificată drept monument de patrimoniu arhitectural, autoritățile chineze interzicând cu desăvârșire modificarea sau atingerea structurii originale – cum ar fi pereții propriu-ziși, stâlpii sau tavanele. Studioul local Wutopia Lab, condus de arhitectul Yu Ting a găsit o soluție, zic ei, interesantă pentru a masca toate elementele creștine: în interiorul vechii biserici a fost asamblată o structură independentă, realizată din 45 de tone de oțel perforat ce dublează pe interior toți pereții. Aceasta formează în partea de jos rafturile de cărți și se ridică spre tavan sub forma unui fagure. Rafturile metalice nu au panouri în spate ceea ce totuși ajută ca lumina naturală care pătrunde prin cupola originală și prin ferestre să treacă direct prin structura de oțel și să se poată încă zări pe alocuri pereții. Se pot astfel vedea, nu lesne, inclusiv frescele în stil catolic pictate ilegal de studenții la arte în anii 2000, când clădirea funcționa ca restaurant (între timp, detaliile considerate “controversate” au fost restaurate) dar și câteva icoane originale, mai ales pe pereții de la intrarea în fostul Altar – care astăzi este doar un compartiment al librăriei unde sunt expuse suveniruri.

De asemenea, central, parcă intenționat împiedicați de poziționarea biroului de vânzări, putem vedea parțial cupola interioară pe care este pictat Mântuitorul Pantocrator…

Chinezii o consideră cea mai mare librărie specializată în poezie din Shanghai, ce adăpostește peste 1.000 de titluri de poezie, iar cele două aripi laterale au fost transformate în zone de relaxare, una dintre ele fiind o cafenea…

Biserica „Sfântul Nicolae” a rămas până astăzi un loc de pelerinaj simbolic pentru comunitatea ortodoxă iar ocazional, mai nou, autoritățile chineze permit comunității ruse locale să celebreze Sfânta Liturghie cu ocazia serbătorii sfântului. Lucrul acesta s-a întâmplat chiar anul aceasta pe 2 iulie (2026), la a 60-a aniversare de când sfântul a trecut la Domnul !

 

o mică sinteză în video-ul de mai jos:

 

Articol publicat înrevista de spiritualitate, tradiții și călătorii “Viața Ortodoxă”

Nr. 67, iulie 2026

Recommended Articles