Aghiasma de la I.O.B. (marturie)

Sfântul Luca al Crimeii, somitate medicală de renume mondial, inventatorul metodei de anestezie locală și, în a doua parte a vieții, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse (care însă a  practicat medicina – chirurgia – tot timpul vieții sale) sfătuiește în jurnalul său: ” Beți agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină”.

După operație

24.06.2022. Când m-am trezit din anestezie, după operație, eram întinsă pe un pat – era liniste, lumină, curat, nu mă durea absolut nimic. Iar alături, în partea dreaptă, mai era o femeie în aceeași situație.

Mi s-a făcut sete și am cerut plasa cu care am venit la intervenția chirurgicală. La plecarea din salonul de spital către sala de operație, o îngrijitoare mă sfătuise ce să pun în plasă:  șosete, telefonul, apă – pentru că mi se va face sete. Atunci am luat în grabă o stică goală și am pus vreo 200 ml aghiasmă (tocmai primisem o sticlă de doi litri, de la o bună prietenă) și am adăugat și o stică de 0,5 litri cu apă plată.

Aflasem că după anestezie trebuie să bei apă rar, câte o înghițitură, ca sa nu declanșezi reacția de vomă. Eu mi-am ales din plasa mea sticla cu aghiasmă și am început să beau – chiar îmi era sete. Nu am băut totul odată, dar nici în prea multe reprize; până am auzit o asistenta țipând la mine: ”nu mai beți  atâta apă, doar câte o înghițitură, doamnei de alături deja îi este rău!” Și a vrut să-mi ia sticla din mână. Cu un gest de copil care refuză să dea jucăria, am dosit cumva sticla cu aghiasmă (câtă mai era) și asistenta m-a lăsat în pace. După ce am terminat aghiasma am trecut la apa plată. Am stat la ATI vreo 36 de ore și nici un momet nu am simțiti vreo durere sau greață. A fost totul incredibil de bine – mie de durere îmi fusese cel mai frică…

Am fost internată în spital – Institutul Oncologic București – timp de 12 zile, perioadă în care au avut loc unele evenimente medicale post-operatorii neașteptate (transfuzie de sânge, apoi un fel de șoc anafilactic atipic – un eveniment advers rar, urmat a doua zi de cinci pusee de alergie rebelă, fără cauză cunoscută). Atât medicul curant, Domnul Doctor Chirurg Burlănescu Ioan, cât și întreg personalul medical, s-au aplecat cu maxima atenție asupra situației mele medicale și au făcut eforturi să îi înțeleagă cauzele și să mă stabilizeze fizic.

Pentru că primisem la internare o cantitate mare de aghiasmă (o sticla de 2 litri), când am constatat că lucrurile încep să se complice, am început să beau aghiasmă noaptea (sau dimineața, pe stomacul gol), am băut și jumătate de litru pe zi, zilnic. M-am gândit că pot fi astfel anihilate atât alergia, cât și toate posibilele reacții adverse ale medicamentelor puternice pe care le primeam.

Am avut încredere maximă că Domnul lucrează prin Domnul Doctor Burlănescu și echipa sa de profesioniști, dar aveam nevoie și de un ”suport personal”, care să susțină toate aceste acțiuni medicale, unele medicamente antihistaminice având efecte adverse foarte puternice.

Și, până la urmă, aveam nevoie să mă refac repede și temeinic, după operația care a durat mai mult de trei ore.

Iar aghiasma băută zilnic, în cantități mari, a repezentat pentru mine acest suport în Domnul.

Sfântul Luca al Crimeii, somitate medicală de renume mondial, inventatorul metodei de anestezie locală și, în a doua parte a vieții sale, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse (care însă a practicat medicina – chirurgia – tot timpul vieții sale) sfătuiește în jurnalul său: ” Beți agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină“.

Având acest reper, încrederea mea că aghiasma băută în cantități mari este extrem de utilă pentru restabilirea sănătății a fost deplină! Toată perioada în care am fost spitalizată nu am avut nici un fel de dureri post-operatorii, nu am solicitat calmante – dar am văzut ce dureri greu de suportat pot avea alți bolnavi în situație similară.

Internată la Institutul Oncologic București

Ce a fost uimitor pentru mine, când am ajuns în salonul de la etajul patru în care urma să rămân internată, a fost mulțimea de iconițe de carton, aplicate cu scoci pe pereți, în dreptul paturilor, fără nici o preocupare de simetrie sau estetică. Și atunci am gândit: câte strigăte de disperare au rămas aici…

Apoi am văzut mici paraclise, cu icoane și candele, și în cabinetul asistentelor, și în sala de mese de pe etaj. Iar ecusoanele personalului medical au pe față numele și funcția fiecăruia, iar pe spate o iconiță.

Apropos de aghiasmă, aflând că beau atât de multă, o asistentă medicală mi-a adus două sticle de câte jumătate de litru de la Paraclisul Spitalului Fundeni (se distribuie gratis), dar și mir de la Mănăstirea Devrent, care m-a ajutat în restabilirea tranzitului intestinal, post-operator.

Un medic tânăr mi-a spus ceva foarte frumos, înaintea plecării mele din spital: ”noi lucrăm în echipă de trei: medicul, pacientul și Dumnezeu. Dacă unul dintre cei trei nu acceptă să fie astfel parte, nu se poate finaliza bine actul medical, pentru care noi chiar ne dedicam complet, dar nu depinde numai de noi! În general tinerii cad în disperare, uneori pe cazuri nu foarte grave. Deznădejdea și refuzul de a lupta pot fi un semn, la unii dintre ei, că legătura cu Dumnezeu nu este prea puternică, sau chiar lipsește – altfel ar avea nădejde că se poate depăși orice situație. Mai degrabă copiii, adolescenții și cei mai în vârstă (peste 50 de ani) abordează pozitiv experiența de boală parcursă și au încredere că minuni există!”

Recunoștința mea este maxima! Îi mulțumesc Domnului că m-a adus pentru tămăduire exact aici (la 300 km distanță de casă) și că El a lucrat activ pentru ”repararea” mea fizică!

Dar mulțumesc și medicului meu curant Dr Chirurg Ioan Burlănescu – căruia eu îi datorez faptul că acum am doi rinichi funcționali (și nu doar unul, așa cum erau pedicțiile medicale conform practicii medicale pe caz), dar și întregului personal, cu toții s-au aplecat cu întreg profesionalismul și cu toată grija posibilă, cu toată empatia,  asupra situației mele medicale. Recunoștința  mea este extrem de greu de exprimat în cuvinte!

Ce este Aghiasma mica?

Un text de cateheză explică: Aghiasma mică sau Sfeștania este apa sfințită după ritualul Bisericii Ortodoxe.

Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creștinii, în general, și bolnavii, în special, trebuie să consume apă sfințită. În felul acesta se vor împărtăși de energiile necreate ale Duhului Sfânt,  care există în compunerea ei.

Sfințirea apei înseamnă aducerea ei la starea inițială, așa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă și nealterabilă. Dar, după căderea omului în păcat, a început alterarea și pierderea calității de apă vie.

Preotul nu face altceva decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mișcă dezordonat (mișcarea Browniana), nealterabilitatea – stare în care mișcarea moleculelor este ordonată și ritmică. În acest sens, putem afirma cu toată convingerea că sfințiții liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine și Ierurgiile pe care le săvârșesc, sfințesc materia prin harul Duhului Sfânt.

Cum se administrează Aghiasma mica?

Am băut șapte litri de aghiasmă în trei săptămâni, din ziua operației și până la momentul în care am fost la ultimul consult medical, pentru scoaterea firelor. La acel moment, am considerat că s-a încheiat fabuloasa mea experiență (de viață, dar mai ales duhovnicească) legată de boala apărută pe neașteptate. Am plecat acasă, urmând să revin la control peste câteva luni. Dacă în spital am băut zilnic și câte 500 ml de aghiasmă, acum continui să beau câte 200-250 ml, pentru ca evoluția post-operatorie să fie bună, simplă, fără complicații. Iar până acum, așa este.

Cunosc, din primăvară, și cazul Mihaelei Chiriac din Onești, pentru care analizele medicale, dar și starea sa de sănătate indicau o faza de pre-diabet: se trezea în fiecare noapte de mai multe ori, cu gura uscată și senzație chinuitoare de sete, iar aceasta o obosea foarte tare. A început să bea aghiazmă noaptea, în cantități mari (în loc de apă plată), iar după o vreme senzația de sete s-a redus, până la dispariția completă. Acum are un somn liniștit și pe durata întregii nopți, iar calitatea vieții ei s-a îmbunătățit (au dispărut oboseala, nemulțumirea și neliniștea privind sănătatea sa).

Împărtășesc toate acestea cu gândul că poate cei implicați într-un fel sau altul în îngrijirea bolnavilor (preoți, familie, sau chiar personal medical) vor avea atât un ”suport teoretic” temeinic (sfatul Sfântului Luca al Crimeii), dar și un bun exemplu de punere în practică a acestui sfat, pentru folosirea în caz de boală, în cantități mari, a aghiasmei mici – care trebuie administrată în toate cazurile după regulile stabilite de Biserica Ortodoxă.

Adică : dacă nu s-a consumat nimic după ora 12 noaptea și dacă pacientul a dormit, apa sfințită se poate bea noaptea sau dimineața, după nafură (dacă avem), dar până la momentul în care se iau primele medicamente sau se consumă apă sau alimente. Eu am luat aghiasma în timpul zilei, după operație, pentru că oricum ca pregătire pre-operatorie nu am mai avut voie să mănânc și să beau nimic din seara precedentă, am dormit noaptea și (cu anestezie) și în timpul zilei, deci nu ma împiedica nimic să beau aghiasma, pe stomacul gol.

Preoții ruși susțin chiar că aghiasma mică se poate bea oricând pe durata zile, spre tămăduire. Și, ca exemplu, este dat cazul unui alcoolic rus, care s-a vindecat de dependență bând aghiasmă. Din cartea preotului Konstantin Parkhomenko: ”Mi-am amintit de o poveste amuzantă despre unul dintre enoriașii mei – un fost bețiv. Mă întâlnesc cu el la biserică, avea o grămadă de sticle de plastic cu aghiasmă. Zâmbește: „Părinte, nu am mai băut vodka de jumătate de an.” Eu: „Cum faci?” „Urmez, părinte, sfatul tău. Mi-ai spus că, dacă nu ai putere să te abții, deoarece ai chef să bei, trebuie să te rogi și să bei apă sfințită. Așa fac. Vreau vodcă – breau un pahar cu apă sfințită. Încă mai vreau, din nou beau un pahar sau două de aghiasmă mică. Așa că beau și nouă pahare pe zi – și îmi pierd orice poftă de a bea vodka”.

(Sursa: https://azbyka.ru/voda-svyataya )

Vă doresc tuturor multă sănătate și nu uitați de Aghiasma mică: este dovedit (pe cazul meu, cel puțin) că este cel mai bun leac, sau suport  în susținerea eforturilor pe care medicii le fac pentru vindecarea noastră și în amplificarea efectelor acțiunilor lor medicale! Doamne ajuta!

Maria Chirculescu