China, între sacru și profan

Poate nu e cel mai “inspirat” început, însă consider că este necesar să justific parantezele cu trimitere la cinematografia chinezească. Filmele istorice chinezești m-au fascinat dintotdeauna, iar personajele adesea legendare, cu puterile lor pe alocuri supranaturale, au completat cumva, dacă mai era nevoie, misticismul poveștii.

Nu pot să nu aduc aici măcar o mențiune: The Forbidden Kingdom (2008) – Regatul interzis, cu Jackie Chan și Jet Li.

Și, ca și în film, în China reală sacrul se întrepătrunde cu profanul în viața de zi cu zi și la modul general, pentru că ambele sunt guvernate de conceptul de armonie încununat fluid de noțiunea de Feng Shui.

Așa se face că în gândirea chineză, sacrul este reprezentat de Cer (Tian) — ordinea cosmică, moralitatea și voința divină și, complementar, profanul de Pământ, lumea materială și viața cotidiană; Raportat la acestea, răul în sine nu este „păcatul”, ci dezechilibrul dintre ele.

Și pentru că majoritatea chinezilor au adoptat confucianismul ca și cod etic și filosofic, valorile reprezintă în esență o sacralizare a profanului, transformând gesturile cotidiene (respectul față de părinți, relațiile între prieteni, studiul etc.) în acte sacre. Iar cea mai clară manifestare practică a chinezului confucianist este “altarul” din casă: în aceeași încăpere unde familia mănâncă sau doarme (spațiu profan), există un altar dedicat strămoșilor (spațiu sacru). Sau, și mai cotidian, putem aminti ceremonia ceaiului care, dintr-un act banal-profan (a bea o băutură), prin rigoarea, liniștea și respectul acordat gesturilor, devine o experiență mistică-sacră.

Dar să revenim cu picioarele pe pământ (or deasupra mării?) …

Din nou Shanghai

„Orașul de deasupra mării”  este traducerea literală a numelui chinezesc Shanghai (Shàng = deasupra, Hǎi = mare).

Nu întâmplător am început sub semnul acestui echilibru complex dintre elemente și forțe pentru că, pe tot parcursul turului din China, m-am lovit inevitabil de asta, iar în Shanghai cu vârf și îndesat..

În arhitectura din Shanghai sacrul și profanul coexistă într-un contrast vizual brutal, unde zgârie-norii hi-tech (simbolul pragmatismului profan) sunt proiectați conform regulilor Feng Shui pentru a nu perturba fluxul spiritual (sacrul).  Și pentru că Shanghaiul este situat într-o zonă de câmpie, fără munți naturali, zgârie-norii preiau rolul de „munți artificiali” clădirile fiind orientate strategic „cu fața la apă și cu spatele la munte”. Lucrul acesta se vede mai ales la clădirile de pe The Bund (celebrul dig) orientate pentru a „absorbi” bogăția adusă de fluxul raului Huangpu. Aici clădirile mai înalte din spate (cum ar fi Shanghai Tower) au rol de a oferi „susținere” celor din față, imitând configurația ideală de protecție a literei U (asemeni spătarului unui scaun) pe care  chinezii o mai numesc „Brâul de jad” (Jade Belt).

(Simbolistica “protecției muntelui” a fost la fel de necesară și în geografia Xi’an-ului, fostă capitală imperială și orașul unde a fost descoperită Armata de Teracotă și mormântul întemeietorului Chinei – Qin Shi Huang – pentru asta fiind construit la propriu un deal artificial sub formă de piramidă triunghiulară .. –  însă despre asta vom vorbi cu altă ocazie…)

Cu prilejul ăsta îmi amintesc de o scenă din Noble House (1988) – Nobila Casă (nici nu se putea altfel!), unde detaliul ușii strâmbe este celebru. În film ni se explică faptul că intrarea principală a clădirii (unde își avea sediul corporația Struan din Hong Kong)  a fost construită la un unghi specific (strâmb) față de stradă tocmai pentru că experții au avertizat că o aliniere dreaptă ar permite energiei negative (sau spiritelor rele) să intre direct în clădire. Plasarea ușii într-un unghi “strâmb” servește drept barieră protectoare și asigură prosperitatea companiei.

Iar asta nu este o simplă legendă urbană pentru că și aici, în Shanghai, forma clădirilor dar și iluminatul lor nu sunt lucruri deloc întâmplătoare. Ba din contră! Multe clădiri emblematice deși par pur utilitare încorporează tot felul de elemente sacre de protecție (oglinzi Bagua – obiecte folosite pentru a devia „săgețile otrăvite”, energia negativă ce vine dinspre străzile aglomerate și colțurile ascuțite sau fântânile și leii de piatră din fața zgârie-norilor, care nu sunt acolo doar  cu rol decorativ ci pentru a proteja (leii) sau a „reține” (apa) Qi-ul, transformând un trotuar public într-un magnet pentru bogăție etc.)…

Și de unde pot fi admirate mai bine cele mai emblematice clădiri ale orașului? De la înălțime!

Drept urmare, vom vizita Turnul TV Perla Orientului (Oriental Pearl Tower) din districtul Pudong, “traversând” râul dinspre Puxi printr-un tunel subacvatic. Turnul, având 468 m (din care 137 m doar antena!), a fost la data finalizării (în 1994) cea mai înaltă structură din China! Astăzi este depășit de alte construcții precum Shanghai World Financial Center (492 m) sau Shanghai Tower (632 m).

De sus, și aici îi cred pe cuvânt pe chinezi, se vede cursul sinuos al râului Huangpu descris de maeștrii Feng Shui ca fiind cele „nouă răsuciri ale Dragonului”, fluxul lent și șerpuitor permițând energiei Qi să se acumuleze…

Deși turnul dispune de mai multe niveluri (punți de observație, restaurant rotativ etc), poate cea mai atractivă zonă rămâne coridorul cu podea de sticlă – Skywalk (situat la 259m). Mai sus, chiar dacă există un cost suplimentar (100 de Yuani), recomand să vizitați și modulul Spațial (Space Capsule) –  cea mai înaltă sferă situată la 350-351 de metri.

Dincolo de forma unică a sa, cu trei platforme sferice mari ce sunt conectate prin trei piloni și un lift între ele (formă inspirată din poemul „Pipa xing” al poetului Tang Bai Juyi … „perle care cad pe o tipsie de jad” – râul și malul verde) și acest obiectiv are statut de prima atracție turistică AAAAA – despre care vă menționam în partea I.

Tot de aici de sus putem admira “mai bine” două din cele mai emblematice clădiri ale orașului:

Shanghai World Financial Center (SWFC) sau “Bottle Opener” (Desfăcătorul de sticle) – 492m, clădire care și-a luat porecla de la deschiderea trapezoidală din partea de sus. Designul inițial prevedea un gol circular în vârf reprezentând o „poartă a lunii” (Moon Gate), simbol tradițional chinezesc pentru cer. Aceasta a stârnit însă nenumărate polemici pentru că acel cerc ar seamăna prea mult cu soarele de pe steagul Japoniei, coincident și cu țara de origine a dezvoltatorului, generând o energie negativă în contextul istoric dintre cele două țări (China a fost sub ocupație Japoneză pentru aproape 10 ani…). Astfel, s-a ajuns la forma de desfăcător de sticle care bineînțeles, din punct de vedere Feng Shui, previne blocarea fluxului de energie la înălțimi mari..

Dar pentru că forma de desfăcător/lamă a fost percepută ca o „amenințare” pentru clădirile din jur, clădirea vecină construită ulterior, și cea mai înaltă – la amețitoarea înălțime de 632m – Shanghai Tower – a trebuit și ea să aibă o formă specifică! Prin urmare, s-a adoptat acea formă răsucită în spirală, tocmai pentru a „devia” energia tăioasă a vecinului său, formă care nu doar că ajută la dispersarea forței vântului (reducând sarcina eoliană considerabil) dar totodată simbolizează ascensiunea continuă a dragonului chinezesc ce protejează fluxul de energie al întregului district …

 

Revenim din nou la nivelul străzii pentru a traversa The Bund în drumul nostru spre unul din cele mai liniștite colțuri din tumultosul Shanghai, Grădina Yu (Yu Garden – „Yu” înseamnă „plăcut”, „satisfăcător” sau „pace”).

În inima vechiului Shanghai Grădina Yu reprezintă o recreare a paradisului pe pământ. Construită pe la 1560 de către un înalt funcționar imperial ca semn de afecțiune pentru tatăl său, grădina este considerată un exemplu clasic de arhitectură stil Jiangnan (sudul Chinei), fiind plină de pavilioane, iazuri cu pești koi și faimosul „zid al dragonului”. Astfel, aici zidurile interioare care separă cele șase secțiuni ale grădinii nu sunt drepte ci ondulate, imitând corpul unui dragon care „zboară” printre nori.

Dragonul este un simbol al puterii și al norocului fiind considerat un gardian care ține spiritele rele departe de locuință iar pentru că în China antică dragonul cu cinci gheare era simbolul exclusiv al împăratului, pentru a nu fi acuzat de trădare Pan Yunduan (fiul care plătit construcția grădinii) a ordonat ca dragonii de pe zidurile sale să aibă doar trei sau patru gheare, diferențiindu-i astfel de simbolul imperial. Sub bărbia unuia dintre dragoni („Dragonul care traversează norii”) se află o mică broască de piatră simbolizând longevitatea și bogăția.

O altă atracție a grădinii o reprezintă Podul în zigzag (Podul celor Nouă Cotituri) construit astfel deoarece conform credinței sacre (așa cum menționam și mai sus când vorbeam de Nobila Casă și ușa strâmbă) spiritele rele se pot deplasa doar în linie dreaptă. Astfel, un simplu act de mers devine o formă de protecție spirituală împotriva ghinionului iar cifra 9 în numerologia chineză este cel mai mare număr impar simbolizând perfecțiunea, eternitatea și prosperitatea…

 

Iluminatul și culorile

Iluminatul spectaculos din Shanghai sau mai bine zis din întreaga Chină nu este doar pentru estetică ci respectă simbolic teoria celor Cinci Elemente (Wu Xing) pentru a menține echilibrul energetic al locului.

Vizitând orașul Zhangjiajie (situat în provincia Hunan din China) și în apropiere munții Tianzi – principala sursă de inspirație pentru munții plutitori „Hallelujah” din filmul Avatar – trebuie neapărat să participați la showul de noapte Tianmen Fox Fairy, pus în scenă la “poarta” canionului Tianmen.  Spectacolul, un veritabil Luceafăr (o poveste de dragoste interzisă între Liu Hai, un tăietor de lemne sărac și onest și o Zână Vulpe care se transformă într-o femeie superbă), este o dramă muzicală în aer liber, ajutată generos de melanjul de simboluri împletite în acustică, lumină și culoare…

Și pentru că vorbim de culori, tot în acest oraș veți opri cu siguranță pentru a admira măcar de la distanță “Turnul celor 72 de minuni” (72 Qilou). Această clădire este de fapt o stivă de case tradiționale din lemn și piatră suprapuse și deține recordul pentru cea mai înaltă clădire pe piloni (stilted building) din lume, având o înălțime de 109,9 metri.

„Turnul celor 72 de minuni” (72 Qilou sau 72 Strange Buildings)

Și aici simbolistica este în elementul ei: Clădirea are o fereastră circulară uriașă în centru concepută pentru a crea un efect vizual de „peșteri gemene” care se privesc reciproc făcând referire la celebra Peșteră Tianmen (Poarta Raiului) situată în apropiere. Termenul „72 de minuni” provine dintr-o legendă locală despre „72 de clădiri ciudate”, numărul 72 fiind simbolic în cultura chineză pentru abundență și măreție…

….

Avem așadar Roșul si roz (Focul =Huo) ce reprezintă pasiunea, recunoașterea și faima, Turnul Oriental Pearl fiind adesea iluminat în aceste nuanțe. În Feng Shui focul „hrănește” elementul pământ fiind esențial pentru vitalitatea economică a orașului. Este culoarea succesului și a energiei generatoare de viață.

Auriu și Galben (Pământul – Tu) ce simbolizează stabilitate, bogăție imperială și autoritate, culori în care sunt iluminate clădirile istorice de pe The Bund (fostul centru financiar). Această culoare „ancorează” energia banilor și simbolizează prosperitatea durabilă. Galbenul reprezintă, de asemenea, armonia și puterea.

Albastru și Turcoaz (Apa – Shui) simbolizând cariera, fluxul, claritatea și înțelepciunea. Iar pentru că Shanghai este un oraș portuar dominat de râul Huangpu, albastrul este folosit pentru a armoniza clădirile cu mediul acvatic înconjurător.

Verdele (Lemnul – Mu) simbolizează creștere, regenerare și sănătate. Iluminatul verde este adesea folosit pe Shanghai Tower sau în zonele cu grădini verticale suspendate. Simbolizează de asemenea ascensiunea continuă (ca un copac care se înalță spre cer) și vitalitatea naturii în mijlocul junglei de beton.

Alb și Argintiu (Metalul – Jin) simbolizează precizie, concentrare, puritate și bogăție materială. Metalul este elementul care „taie” și definește, multe dintre fațadele moderne de sticlă reflectând astfel lumină albă intensă sau argintie pentru a simboliza modernitatea tehnologică și rigoarea financiară a Shanghai-ului.


În întreg ansamblul, deși se întrepătrund, sacrul și profanul nu se confundă total. Există momente de „vârf” ale sacrului (cum ar fi Anul Nou Chinezesc sau ritualurile de la Templul Cerului) când orașul devine predominant roșu pentru a amplifica energia focului și a alunga spiritele negative, însă frumusețea culturii chineze constă tocmai în faptul că nu trebuie să “părăsești” viața obișnuită pentru a atinge sacrul…

 

Recommended Articles